Istoria bradului de Crăciun în lume
Bradul de Crăciun, ritualul împodobirii sale dar și a rolului său, nu doar decorativ, ci și simbolistic, felul în care aduce familia împreună sau, deopotrivă, ne face să îi găsim alte valențe, religioase, spirituale sau ritualice, rămâne piesa principală a oricărui Crăciun.
Lângă brad cântam colinde, sub brad găsim cadouri, pentru brad cumpăram cele mai spectaculoase decorațiuni sau, dimpotrivă, implicam toată familia în crearea unor decorațiuni hand-made. Admirăm bradul în fiecare dimineață de după Crăciun și ne despărțim cu greu de el înainte de Bobotează.
Pentru români, ornatul cu bomboane a unui brad artificial sau natural, a fost o tradiție multă vreme, iar pentru copii, înlocuirea acelor bomboane cu ambalajul gol era tot un fel de tradiție. Astăzi însă, decorarea bradului ține cont de tendințe, de oferta din magazine și de asortarea lui cu stilul casei. Însă, chiar dacă noi ne bucuram de bradul împodobit de 150 de ani, alte culturi să ne-o fi luat înainte? Am fost noi primii care au venit cu ideea de brad de Crăciun sau acest important element de Crăciun este de fapt un mozaic de ritualuri, idei și simboluri la care a contribuit cate puțin fiecare popor?
Nu se știe momentul zero în care bradul de Crăciun a fost adoptat că simbol al Crăciunului însă, se știe că din vechi timpuri, crengile sale veșnic verzi au fost echivalente cu vitalitatea și nemurirea, drept urmare, diferite tipuri de conifere sau arbuști veșnic tineri erau aduși în casele oamenilor.
Cele mai vechi tradiții se regăsesc însă în Roma Antică. Ramuri de brad erau agățate la intrare pentru a nu lasă spiritele rele să intre în casa, casele erau decorate în interior cu astfel de crenguțe pentru a emana speranță în așteptarea primăverii. Tot atunci, a apărut și bradul de Crăciun atârnat de tavan, cu vârful în jos, tradiție care nu și-a găsit până în prezent o explicație logică.
În Evul Mediu exista deja tradiția de a împodobi copaci la diferite festivități, inclusiv pe 24 decembrie când era sărbătoarea lui Adam și Eva. Decorațiunile erau în acest caz mere, cum altfel decât încărcate de simbolistica căderea omului în ispita, însă focusul principal cădea pe Anul Nou, atunci când crenguțe de brad împodobeau casele pentru a marca trecerea vechiului an și începutul unuia nou.
Până în secolul XII, brazii nu erau împodobiți și abia în anul 1510 apare în Lituania primul brad împodobit, urmând că tradiția să fie preluata încetul cu încetul în Franța, Italia, Spania și Elveția. Până în 1749 tradiția bradului împodobit de Crăciun a ajuns și în Statele Unite, adusa de coloniștii germani și de mercenarii plătiți să lupte în război. Anglia a adoptat mai greu acest obicei, abia peste 300 de ani de la prima lui apariție în Europa, când printul Albert a dăruit un exemplar soției sale Regina Elisabeta.
Abia după 400 de ani și multa încărcătură culturala, împodobirea bradului a fost legalizata în Statele Unite, în statul Alabama, urmând că intre 1880-1923 să fie interzisa de Casa Alba din motiv de pericol de incendiu și a conservării naturii. De atunci până în prezent brazii de Crăciun au căpătat o tot mai mare importanta pentru sărbătoarea preferata a tuturor. Ulterior, din anii 1970 apar și primii brazi artificiali și a fost inventata legenda lui Moș Crăciun.
În forma să actuala, bradul împodobit de Crăciun dăinuie de puțin timp. Așadar, nu rămâne decât să ne bucuram de cea mai frumoasa formă a lui împreună cu cea mai iubita sărbătoare a anului.
