Teoria folosirii fungicidului si modul de actiune
Atunci cand vine vorba despre fungicide pentru culturi, este foarte important de facut precizarea acestea pot fi clasificate in functie de grupul chimic, modul de actiune general, modul specific de actiune sau de proprietatile fizice ale plantelor.
Multe fungicide din cadrul unui grup, cum ar fi benzimidazolii (fungicid sau grupul FRAC 1), au acelasi mod de actiune impotriva ciupercilor. Adesea, se recomanda amestecarea in rezervor sau alternarea fungicidelor cu diferite moduri de actiune pentru a preveni sau intarzia acumularea de ciuperci rezistente.
In cele mai multe cazuri, ciupercile care sunt rezistente la un produs chimic dintr-un grup, cum ar fi iprodione de exemplu, sunt de asemenea, rezistente la toate celelalte substante chimice din aceeasi grupa – in acest exemplu de fungicide FRAC din grupul 2, la vinclozolin.
Modul de actiune al unui fungicid poate fi descris in termeni generali sau specifici. Un fungicid cu activitate cu spectru larg este eficient impotriva unei varietati mari de ciuperci patogene. Exemple de fungicide cu spectru larg includ captan, sulf si mancozeb. Unele fungicide au un spectru de activitate foarte restrans; de exemplu, mefenoxamul (grupa 4) este eficient numai impotriva oomicetelor precum Phytophthora.
Alternativ, un fungicid poate afecta o gama larga de ciuperci, dar numai printr-un mod specific de actiune. De exemplu, tiofanat-metil (FRAC group1) este util pentru a controla multe boli fungice; actioneaza prin legarea la tubulina, blocand astfel mitoza.
Un alt mod de a descrie modul de actiune al unui fungicid este acela de a spune ca este folosit pentru protectie sau curativ sau ca un eradicant. Protectantii se aplica pe plante sanatoase pentru a preveni sporurile fungice sa germineze sau sa patrunda in tesutul gazda. Aceste fungicide pentru culturi trebuie aplicate inainte ca spora fungica sa aiba sansa de a infecta planta.
Tesutul vegetal nou care se dezvolta dupa aplicare, in general este neprotejat. Protectantii in general, nu sunt eficienti odata ce ciuperca creste in tesuturile plantelor. Exemple de agenti de protectie includ mancozeb, cuppers si clorotalonil.
Nota: Unele formulari de clorotalonil, cum ar fi Bravo, pot proteja tesuturile plantelor nou dezvoltate, deoarece actiunea ploii redistribuie fungicidul la alte parti ale plantei.
Materialele curative actioneaza in general in interiorul plantei si sunt eficiente impotriva ciupercilor la scurt timp dupa penetrare. „Activitatea Kickback” si „curativul” sunt termeni interschimbabili.
Aceste materiale trebuie aplicate intr-un anumit timp dupa inceperea infectiei. Materiale precum dodina, triflumizolul sau micobutanilul au o activitate curativa de 36, 72, respectiv 96 de ore impotriva ciupercii de scabie de mere.
Eradicantii pot fi de doua tipuri. Sulful de var este un eradicant care actioneaza prin uciderea ciupercilor la contact. De exemplu, sulful de var poate fi utilizat in sezonul inactiv pentru a ucide corpurile de fructificare (cleistothecia) de fructe de struguri. In ritmul sezonului inactiv, ar fi fitotoxic pentru tesuturile tinere din plante in timpul sezonului de crestere.
Au fost dezvoltate substante erodicante precum triadimefon si micobutanil (ambele grupuri FRAC 3) care nu numai ca omoara coloniile de mucegai pudra, dar previn si sporularea. Multi dintre acesti compusi, sunt de asemenea activi impotriva ruginilor si a diverselor ciuperci cu pete de frunze.
Multe fungicide au proprietati sistemice, ceea ce inseamna ca sunt absorbite si translocate de anumite parti ale plantei. Majoritatea acestor fungicide sunt sistemice la nivel local.
Tesuturile vegetale verzi precum frunzele sau lastarii absorb materialele (cum ar fi fungicidele din grupa 3) si le deplaseaza pe distante scurte in fluxul de transpiratie (in general spre marginea frunzelor) sau intre celulele plantelor. Compusii QoI sau strobilurin (grupul 11 FRAC) au o distributie usor diferita.
Acesti compusi se deplaseaza in si prin frunza, dar nu se misca la fel de usor in fluxul de transpiratie. Aceasta activitate a fost denumita translaminar. Timpii lungi de uscare si temperaturile mai calde dupa aplicare favorizeaza absorbtia tuturor acestor materiale.
Mefenoxamul (grupul 4 FRAC) este un fungicid care poate fi absorbit de radacinile plantelor si translocat in intreaga planta. Translocarea este insa acropetala (in sus), cu fluxul de transpiratie. Fungicidele fosfonati (grupul FRAC P7) sunt compusi cu adevarat sistemici si sunt translocati atat bazipetic (in jos) cat si acropetal, indiferent daca sunt aplicati pe sol, radacini sau frunze.
Un fumigant este un produs chimic activ in vapori, utilizat in faza gazoasa pentru a omori microorganismele. Multe nematicide sunt fumigante, dar ucid propagele fungice, precum si insectele si semintele de buruieni. Unii fumigati sunt eficienti in faza gazoasa. Atat temperatura, cat si umiditatea pot influenta activitatea acestor compusi in faza de vapori.
Unele fungicide inhiba doar ciupercile (sunt fungistatice) si nu le ucid (fungicid). Fungistatele trebuie aplicate continuu de-a lungul vietii plantei pentru a suprima dezvoltarea bolii. De exemplu, mefenoxamul nu va impiedica patrunderea radacinilor zoosporelor, ci doar inhiba o infectie stabilita cu Phytophthora.
Termenii folositi pentru a descrie fungicidele nu se exclud reciproc. De exemplu, dodina este un fungicid protector cu spectru larg excelent, dar are si activitate curativa de 36 de ore impotriva cicatricii de mere.
Majoritatea fungicidelor inhiba sau ucid direct ciuperca tinta, dar compusii fosfonati pot actiona stimuland mecanismele de aparare ale gazdei. Detaliile activitatii sale in rezistenta gazda sunt slab intelese. Aceste produse sunt, in general, numite activatoare de plante.
Desi dezinfectantii cum ar fi peroxizii, sunt considerati bune fungicide, sunt folositi in principal pe suprafete neinsufletite sau in liniile de irigatie. Unele au uzuri peste planta. Din pacate, acestea au in general, timpuri reziduale scurte si nu sunt utile pentru combaterea bolilor fungice pe termen lung.
