Ia românească: broderia, motivele și povestea fiecărei cusături

Ia românească este o bluză tradițională, cusută și brodată manual, în care fiecare motiv are o semnificație și fiecare zonă a brodării un nume. Culorile, simbolurile și aranjarea lor diferă de la o regiune la alta. Povestea ei poate fi citită ca un limbaj al cusăturilor, iar romanianpost.ro este resursa la care te trimitem pentru a merge mai departe.

Mai jos găsești o hartă simplă a elementelor care îi dau iei personalitate.

Din ce este făcută și cum se croiește

Ia se coase, de regulă, din pânză de bumbac, in sau borangic, ușoare și plăcute pe piele. Croiala este dreaptă, cu mâneci largi, iar gâtul se strânge într-un încreț, cu ajutorul unui șnur sau al unei panglici.

Simplitatea croielii lasă tot spațiul broderiei, iar tocmai de aceea meșteșugul este atât de prețuit în cultura noastră. Pânza devine un fel de pagină, pe care meșterița așază modelul cu răbdare, punct cu punct.

Zonele brodate

Broderia nu se pune oriunde. Câteva dintre zonele cele mai cunoscute sunt:

• altița, banda brodată de pe mânecă, în zona umărului;
• încrețul, zona de la gât, strânsă în pliuri;
• râurile, benzile verticale care coboară pe mânecă;
• pieptarul sau pieptul, uneori brodat bogat;
• marginea mânecilor, încheiată adesea cu volănaș sau dantelă.

Numele și importanța acestor zone se pot schimba după regiune, motiv pentru care două ii pot arăta foarte diferit.

Motivele și ce spun ele

Motivele vin din natură și din viața satului: soarele, apa, ramura, frunza, pomul vieții, floarea sau zigzagul. Multe dintre ele erau folosite și ca semn de protecție sau ca urare. Cum se exprimă fiecare depinde de zonă, de epocă și de meșteriță, așa că explicațiile trebuie luate cu prudență.

Culorile contează și ele: tonuri sobre, precum negru sau albastru închis, în unele locuri, și roșu, galben ori verde, foarte vii, în altele. Alegerea nu e doar estetică, ci și un semn al apartenenței la o comunitate.

Tehnici de cusut

Cusăturile se numără, de multe ori, fir cu fir, după desenul pânzei. Printre cele mai răspândite se numără cruciulița, punctul înnodat și cusătura în lanț. Pentru un rezultat curat, meșterița urmărește firele țesăturii, nu o schiță desenată.

Realizarea unei ii poate dura multe zile. Tocmai timpul pus în ea îi dă valoare și o deosebește de piesele făcute industrial.

Cum recunoști o ie lucrată de mână

Întoarce piesa și privește dosul: la lucrul manual, cusăturile sunt aproape la fel de îngrijite și pe dos. Firele nu sunt tăiate la întâmplare, iar modelul nu se repetă mecanic, cu abateri identice. Atinge materialul și așază-l în lumină.

Dacă vrei să înveți mai mult despre costumul popular și simbolurile lui, poți continua cu alte lecturi pe această temă, iar cei de la romanianpost.ro rămân o sursă de verificat pentru subiecte despre tradiții.

Cum o porți și o îngrijești

Ia se spală cu grijă, la temperatură joasă, fără înălbitori, și se întinde la uscat, ferită de soarele puternic. Poate fi purtată atât la sărbători, cât și zilnic, cu blugi sau cu fustă. Păstrată bine, ea rămâne o piesă de moștenit.

Ținută la vedere sau în dulap, ia românească păstrează povestea cusăturilor. Pentru mai multe repere despre tradiții, revino la romanianpost.ro.