Stim cu totii ca cutiile de plastic sunt fabricate din plastic, dar ce fel de plastic este folosit? Plasticul este un material format dintr-o gama larga de compusi organici sintetici sau semisintetici care sunt maleabili, astfel incat sa poata fi modelati in obiecte solide. Plasticitatea este proprietatea generala a tuturor materialelor care pot fi deformate ireversibil fara a se rupe, dar in clasa polimerilor turnabili, acest lucru se intampla intr-o asemenea masura incat numele lor real este derivat din aceasta proprietate specifica.
In acest post, dupa cum sugereaza si titlul, va vom oferi informatii suplimentare despre acest material din care sunt fabricate cutiile si recipientele noastre din plastic. Am vorbit deja despre acest material inainte, dar in acest post veti gasi informatii suplimentare care cu siguranta va vor interesa sau va vor folosi. Nu uitati sa ne contactati daca doriti sa achizitionati cele mai bune cutii si recipiente din plastic.
Acest derivat de petrol este frecvent mentionat ca un polimer organic de mare masa moleculara, si ele contin adesea alte substante pentru a creste rezistenta lor. Ele sunt de obicei sintetice, cel mai frecvent derivate din produse petrochimice, cu toate acestea, o serie de variante sunt fabricate din componente regenerabile, cum ar fi acidul polilactic din porumb sau celulozic din bumbac.
Un plastic este un material care isi poate schimba forma. Multe lucruri sunt realizate din plastic, de obicei pentru ca este usor sa le dai forma potrivita; exista multe tipuri de plastic, unele se pot forma numai atunci cand sunt proaspat facute, atunci devin dure; altele sunt termoplastice si pot fi inmuiate prin incalzirea lor.
Majoritatea materialelor plastice sunt fabricate de om; ele nu apar in natura. Procesul de fabricare a materialelor plastice este de obicei destul de complicat. Majoritatea materialelor care se numesc plastic sunt polimeri.
Polimerii sunt lanturi lungi de atomi legati impreuna. In majoritatea materialelor plastice, lantul lung este un lant de atomi de carbon. Oamenii au experimentat cu materiale plastice naturale pe baza de polimeri pe o perioada lunga de timp. In 1855 Alexander Parkes, un inventator englez (1813-1890), a creat un amalgam care semana cu plasticul, deci este considerat unul dintre primele materiale plastice, acesta a fost de inalta rezistenta, dar flexibil si transparent si l-a numit „Parkesine”, desi astazi este cunoscut sub numele de „Celuloid”.
Materialele plastice utilizate in mod obisnuit sunt aruncate si plasate in depozitele de deseuri; unele dintre ele elibereaza gaze toxice si fum atunci cand sunt expuse la foc, astfel incat acestea sunt adesea reciclate, astfel incat sa nu devina deseuri.
Aceste materiale, realizate cu ajutorul gazelor naturale sau al petrolului in cea mai mare parte, sunt petrochimice, desi sunt, de asemenea, fabricate cu un tip de petrol.
Pentru elaborarea sa, uleiul este rafinat, acesta trece apoi printr-un proces de incalzire. Aceste substante chimice sunt apoi combinate cu alte substante chimice pentru a produce un polimer. Datorita costului redus, usurintei de fabricatie, versatilitatii si impermeabilitatii, materialele plastice sunt utilizate intr-o multitudine de produse de diferite scari, inclusiv agrafe de hartie si nave spatiale, care au prevalat asupra materialelor traditionale, cum ar fi lemnul, piatra, cornul si osul, pielea, metalul, sticla si ceramica, in unele produse care au fost lasate anterior materialelor naturale. Poti vedea aici mai multe Navete plastic.
In economiile dezvoltate, aproximativ o treime din plastic este utilizat in ambalaje si aproximativ la fel in cladiri si in aplicatii precum instalatii sanitare, instalatii sanitare sau siding de vinil. Alte utilizari includ masini (pana la 20% plastic), mobilier si jucarii. In tarile in curs de dezvoltare, aplicatiile din plastic pot diferi, de exemplu, 42% din consumul Indiei este utilizat in ambalaje.
Materialele plastice au, de asemenea, multe utilizari in diferite domenii si sectoare ale vietii de zi cu zi, in domeniul medicinei, prin introducerea implanturilor polimerice si a altor dispozitive medicale derivate, cel putin partial, din plastic.
Domeniul chirurgiei plastice nu este numit pentru utilizarea materialelor plastice, ci mai degraba sensul cuvantului plasticitate, in ceea ce priveste remodelarea carnii.
Primul plastic sintetic din lume a fost Bakelite, inventat la New York in 1907 de Leo Baekeland, care a inventat termenul de „plastic”.
Multi chimisti au contribuit la stiinta materialelor plastice, inclusiv laureatul Nobel Hermann Staudinger, care a fost numit „parintele chimiei polimerilor”, si Herman Mark, cunoscut sub numele de „parintele fizicii polimerilor”. Succesul si dominatia materialelor plastice de la inceputul secolului al XX-lea au determinat ingrijorari legate de mediu cu privire la rata lenta de descompunere a acestora dupa ce au fost aruncate ca gunoi datorita compozitiei lor de molecule mari.
Spre sfarsitul secolului, o abordare a acestei probleme a fost intampinata cu eforturi mari pentru reciclare.
Datorita maleabilitatii sale, plasticul ne este prezentat ca o optiune fiabila si durabila, deoarece proprietatile sale ii permit sa dobandeasca diferite forme, texturi si culori care se potrivesc mai multor utilizari.
