Ce trebuie sa stim despre imbalsamare?
Atunci cand o persoana draga moare, familia indoliata va lua legatura cu personalul unei firme de servicii funerare Craiova, de unde va achizitiona sicriul pentru persoana decedata.
De-asemenea, tot cu cei care presteaza servicii funerare Craiova vor discuta membrii familiei si in ceea ce priveste imbalsamarea decedatului, iar acestia se vor ocupa de acest proces, despre care vom discuta in continuare.
In majoritatea culturilor moderne, imbalsamarea unei persoane decedate este arta si stiinta conservarii temporare a ramasitelor umane pentru a incetini descompunerea. Prin urmare, asigurarea faptului ca decedatul arata in continuare ca si cand ar dormi, pentru expunerea publica la o inmormantare sau pentru vizionarea familiei.
Cele trei obiective ale imbalsamarii sunt astfel igienizarea, prezentarea si conservarea (sau restaurarea) unui cadavru pentru a atinge acest efect. Imbalsamarea are o istorie foarte lunga si interculturala, multe culturi conferind proceselor de imbalsamare un sens religios mai mare.
Imbalsamarea a fost practicata in multe culturi. In antichitate, poate cultura care dezvoltase imbalsamarea in cea mai mare masura era cea a Egiptului antic, care a dezvoltat procesul de mumificare.
Ei credeau ca pastrarea mumiei a imputernicit sufletul dupa moarte, care va reveni la cadavrul pastrat. Alte culturi care au dezvoltat procese de imbalsamare ar fi incasii si alte culturi din Peru, al caror climat a favorizat si o forma de mumificare. Imbalsamarea in majoritatea culturilor moderne este arta si stiinta culturilor temporare, conferind proceselor de imbalsamare un sens religios mai mare.
Scurt istoric
Unele dintre cele mai bine conservate corpuri din lume provin din dinastia Han din China. S-a crezut ca un lichid special care era incorporat in corpurile (solutii care contin saruri de mercur si antimoniu, printre altele) celor din dinastie, ar fi putut avea o anumita influenta.
Adevarata cauza a conservarii – care a inceput sa scada rapid odata descoperite corpurile, a fost reprezentata de conditiile foarte exceptionale de temperatura scazuta. Acest lucru s-a datorat adancimilor la care se aflau mormintele. Erau de asemenea, sub mai multe straturi de carbune si argila, permitand temperaturi ideale si niveluri de umiditate. Aceste mumii sunt astazi depozitate in camere frigorifice speciale care simuleaza conditiile initiale in care au fost descoperite pentru a preveni accelerarea ulterioara a putrefactiei.
Imbalsamarea in Europa
Imbalsamarea a devenit mult mai frecventa in regiunile mai industrializate. S-a incercat din cand in cand, mai ales in timpul cruciadelor, cand nobilii cruciati doreau ca trupurile lor sa fie pastrate pentru inmormantare mai aproape de casa. Imbalsamarea a inceput sa revina in practica in paralel cu anatomistii Renasterii, care aveau nevoie de aceasta pentru a-si putea pastra exemplarele.
Se considera ca imbalsamarea arteriala a fost practicata pentru prima data in Olanda in secolul al XVII-lea de Frederik Ruysch, dar conservantul sau de bauturi alcoolice balsamicum a fost pastrat secret pentru mormant, iar metodele sale nu au fost copiate pe scara larga.
Metodele contemporane de imbalsamare au avansat semnificativ in timpul razboiului civil american. Din nou, acest lucru a implicat multi militari care au murit departe de casa, iar familiile lor au dorit sa-i inmormanteze acasa.
Dr. Thomas Holmes a primit o comisie de la Corpul Medical al Armatei pentru imbalsamarea cadavrelor ofiterilor Uniunii morti, pentru a se intoarce la familiile lor. Autoritatile militare au permis de asemenea, imbalsamatoarelor private sa lucreze in zone controlate de militari.
Imbalsamarea corpului lui Abraham Lincoln spre inmormantare a fost un moment de referinta pentru imbalsamare, care a devenit din ce in ce mai practicata la scara larga.
In 1867, chimistul german August Wilhelm von Hofmann a descoperit formaldehida. Proprietatile sale de conservare au fost descoperite in curand si care au devenit fundamentul metodelor moderne de imbalsamare, inlocuind metodele anterioare bazate pe alcool si utilizarea sarurilor arsenicale.
In secolul al XIX-lea si inceputul secolului al XX-lea, arsenicul a fost adesea folosit ca fluid de imbalsamare, dar de atunci a fost inlocuit de alte substante chimice mai eficiente si mai putin toxice.
Imbalsamarea moderna este cel mai adesea efectuata pentru a va asigura o prezentare mai buna a decedatului pentru vizionare de catre prieteni si rude. De procesul de imbalsamare se va ocupa personalul firmei de servicii funerare cu care familia va lua legatura, si care ulterior va imbraca persoana decedata, o va depune in sicriu si o va transporta spre capela sau crematoriu.
In afara de faptul ca personalul firmei de servicii funerare se ocupa de imbalsamare, tot cu ei vor discuta cei din familia indoliata cu privire la achizitia sicriului, si tot cei de la firma de servicii funerare se vor asigura de faptul ca familia pregateste inmormantarea sau incinerarea ca la carte.
De orice informatii utile vor avea nevoie cei din familie, le vor primi de la reprezentantii firmei de servicii funerare, care vor fi la dispozitia familiei indoliate, pentru a-i ajuta sa treaca mai usor peste tragedia care cu care se confrunta.
