Polo pe apă: terenul, posturile și faulturile de la televizor

Jurnal24 îți explică polo pe apă pe scurt: două echipe de câte șapte jucători, un bazin în care nu ai voie să atingi fundul și un meci împărțit în patru reprize. Cine înțelege cum arată terenul, ce face fiecare post și ce sancționează arbitrul urmărește mult mai ușor orice transmisiune.

Dacă te interesează și alte discipline, ghidurile de sport de pe Jurnal24 explică în același stil regulile sporturilor de echipă. Aici rămânem la polo, pentru că multe dintre faze se petrec sub suprafață și nu se văd decât dacă știi ce cauți.

Terenul și porțile

Bazinul de competiție are de regulă 30 de metri lungime și 20 lățime la bărbați, puțin mai scurt la femei. Apa trebuie să fie suficient de adâncă încât jucătorii să nu poată sta în picioare, de aceea sportul cere rezistență la înot, nu doar îndemânare cu mingea.

Pe marginea lungă vezi linii colorate. Ele marchează distanțele față de poartă, printre care linia de doi metri și cea de cinci metri, de unde se execută penalty-ul. Aceeași greșeală se judecă diferit, în funcție de locul în care are loc.

Porțile sunt late de trei metri și plutesc pe apă. Portarul are de acoperit o suprafață mare și își folosește brațele ridicate cât mai sus din apă.

Posturile din echipă

O echipă are șase jucători de câmp și un portar. Împărțirea nu e rigidă, dar la televizor poți recunoaște câteva roluri:

• Portarul este singurul care atinge mingea cu ambele mâini, în zona din fața porții.
• Centrul stă lângă poarta adversă, cu spatele la apărare, și primește mingea pentru aruncarea de aproape sau pentru a provoca un faul.
• Extremele se așază pe laturile zonei de atac și deschid jocul spre lateral.
• Punctul este jucătorul mai retras, care coordonează atacul și poate trage de la distanță.
• Apărătorii marchează centrul și se întorc rapid în apărare după fiecare pierdere de minge.

Rolurile se amestecă în timpul jocului, mai ales după o eliminare sau într-un contraatac.

Faulturile pe care le auzi la fluier

Cea mai mare parte a luptei se desfășoară sub apă, de aceea fluierul vine des. Greșelile se împart în trei categorii:

• Faulturile obișnuite, cum ar fi atingerea mingii cu două mâini de către un jucător de câmp, scufundarea mingii sau împingerea unui adversar care nu o are. Sancțiunea este pasa liberă pentru adversar.
• Faulturile de eliminare, adică lovituri, tragerea sau ținerea unui adversar fără minge. Jucătorul iese din apă pentru scurt timp, iar echipa lui joacă în inferioritate numerică.
• Penalty-ul, acordat pentru un faul grav în zona apropiată de poartă, care ar fi oprit o ocazie clară.

Mai există ceasul de posesie: echipa care are mingea trebuie să tragă la poartă într-un interval scurt, altfel o pierde. De aceea ritmul este alert chiar și când scorul pare liniștit.

Cum urmărești un meci fără să te pierzi

Începe cu centrul și cu brațele apărătorului. Dacă un jucător este tras în jos, vei vedea de obicei o eliminare. Apoi numără jucătorii din apă: când o echipă are un om în plus, șansa de gol crește vizibil.

Polo cere și o condiție fizică aparte. Pentru baza de rezistență te poate ajuta rubrica despre alergare, unde antrenamentul de fond este explicat de la zero.

Recomandarea practică: la următorul meci, privește primele zece minute doar centrul și arbitrul. Cu explicațiile de pe Jurnal24 vei recunoaște repede postul, eliminarea și penalty-ul, iar restul jocului va deveni mult mai clar.